Adolescentul are nevoie de multă atenţie din partea celor din jur. Dar şi cei din jur, mai ales părinţii au nevoie de putere şi timp pentru a se putea concentra asupra adolescentului. Aşadar, este nevoie de mai mult decât de atenţie vizuală din partea părinţilor. E nevoie de atenţie focalizată asupra adolescentului şi poate chiar atunci când părintele ar dori să facă altceva. Adevărul este că adolescenţii au nevoie disperată de atenţie şi părinţii nu ştiu să o acorde.
Concentrarea atenţiei asupra adolescentului înseamnă acordarea atenţiei depline, în aşa fel încât tânărul sau tânăra să se simtă iubit cu adevărat. Să ştie că este valoros încât să merite grija şi aprecierea părintelui. Atenţia de gelul ăsta îl face pe adolescent să simtă că este cea mai importantă persoană pentru părintele său.
Adolescentul trebuie făcut să simtă că este unic în felul său. Puţini dintre ei cunosc acest sentiment. Şi mai puţini părinţi sunt în stare să recunoască această nevoie. Motivele sunt multiple. Uneori părintele crede că un cadou sau chiar banii vor rezolva aceste lucruri, de fapt acestea vor înrăutăţi situaţia. Aceasta nu este atenţie, este doar o înlocuire a atenţiei, cadourile fiind uşor de făcut. Din experienţa mea din şcoală cu adolescenţii, am găsit multe situaţii în care aceştia mi-au mărturisit că părintele nu ştie comunica şi rezolva problema atenţiei dându-le bani sau cadouri. Există adolescenţi trataţi ca nişte mobile în casă, fără să fie întrebaţi ce doresc cu adevărat de la viaţă, care sunt sentimentele lor şi cum se simt.
Aşadar părintele trebuie să-şi stabilească nişte priorităţi, obiective şi pentru asta asta e nevoie de timp şi răbdare. Viaţa e imprevizibilă, părinţii nu au tot timpul din lume pentru a-şi hrăni copilul cu dragoste şi atenţie, aşadar fiecare clipă e importantă, fiecare ocazie în prezenţa adolescentului este un moment bun pentru a sta de vorbă şi a dialoga. Un adolescent este adolescent pentru puţin timp, şi pentru el atenţia părintelui este o nevoie imperioasă.