top of page
  • Writer's pictureCentrul PULS

Bebelușul tău, o ființă umană care trăiește în tine


Un făt nu e doar o parte a corpului mamei, ci o ființă umană ce trăiește în interiorul ei. Un copil care trăiește în pântec este complet dependent de mama sa pentru a primi hrană, oxigen, căldură și protecție fizică. Totuși, dependența de mamă sau de alte persoane nu se încheie atunci când copilul ajunge la limita viabilității sau se naște, ci continuă și apoi scade pe măsură ce copilul se dezvoltă.

Un făt nu e doar o parte a corpului mamei, ci o ființa umană ce trăiește în interiorul ei.

Funcțiile corpului unui copil se dezvoltă într-o etapă surprinzător de timpurie. Primele semne ale dezvoltării sistemului nervos central pot fi văzute la începutul celei de-a treia săptămâni a embrionului. După o săptămână, de regulă cam în a 25-a zi a vieții sale, inima embrionului începe să funcționeze - mult înainte de termenul limită pentru avort. După câteva zile se pot distinge membrele fătului uman.

La șapte săptămâni, atunci când embrionul are doar doi centimetri lungime și cântărește doar puțin peste un gram, s-a constatat că sistemul nervos al copilului trimite impulsuri corpului. Mușchii membrelor și ai spatelui se contractă într-o etapă timpurie ca răspuns la stimuli.

Funcțiile corpului unui copil se dezvoltă într-o etapă surprinzător de timpurie.

În a opta săptămână, se poate înregistra EEG-ul fătului (electroencefalograma). Degetele de la picioare și de la mâini ale copilului sunt ușor de distins, chiar dacă copilul are doar în jur de patru centimetri lungime. Un copilaș ce trăiește în pântec și are mai puțin de opt săptămâni se numește embrion; după aceasta perioadă, se numește făt.

În timpul celei de-a treia luni a embrionului, de la săptămâna a opta încolo, structura corpului este aproape completă, chiar si patul unghial. Până în săptâmâna a douăsprezecea, fătul poate să strângă pumnul, să își încrunte sprânceana, să-și întoarcă capul, să-și deschidă și să-și închidă gura. S-a demonstrat și că face mișcări caracteristice respirației în aceasta etapă. Doar între săptămâna a 16-a și a 20-a de sarcină începe mama să simtă copilul mișcându-se în pântec.

Un copil aflat la vârsta la care poate fi încă avortat nu este doar o bucată de material fară sentimente, ci un individ care reacționează la atingere și la stimuli dureroși.

Un copil aflat la vârsta la care poate fi încă avortat nu este doar o bucată de material fără sentimente, ci un individ care reacționează la atingere și la stimuli dureroși. Desi este dificil să obții date credibile cu privire la felul în care resimte durerea copilașul din pântece, este totuși posibil ca embrionul să simtă durerea. Un făt reacționează la stimuli dureroși într-o etapă foarte timpurie prin diferite schimbări vizibile pe corp. A fost observat de asemenea că analgezicele temperează reacțiile de stres ale fătului cauzate de stimuli dureroși.

Un copil aflat la vârsta la care poate fi încă avortat nu este doar o bucată de material fară sentimente, ci un individ care reacționează la atingere și la stimuli dureroși.

Nu există informații de ordin științific cu privire la efectele dăunătoare ale stimulilor dureroși asupra vieții unui individ aflat în proces de dezvoltare, dar aceasta nu este considerată o chestiune relevantă în cazul copiilor care sunt avortați.

Doctorii știu ce se întâmplă la un avort.

O colega pe care am avut-o la un moment dat într-un spital, doctor, avea o părere permisivă asupra avortului. Odată, pe la mijlocul unei zile de lucru, am văzut-o destul de palidă la față, sprijinindu-se de perete. Am întrebat-o dacă se simțea rău. Mi-a spus că numai ce efectuase un avort când laba piciorului se desprinsese de un picioruș și căzuse din aparatul de absorbție, jos pe podea. A simțit că i se face rău și a recunoscut: „Asta e o treabă de măcelar."


sursa: Paivi Rasanen, "Despre avort" | medic și parlamentar în parlamentul finlandez


27 views0 comments

Recent Posts

See All