Deși au fost efectuate avorturi de-a lungul întregii istorii, etica unui doctor îi cerea acestuia să se opună unor asemenea practici. Jurământul lui Hippocrate este considerat modelul etic de bază în medicină. Hippocrate afirma:
„Nu voi administra niciun medicament letal nimănui, nici nu îi voi efectua unei femei vreo intervenție care să îi cauzeze avortul."
După al Doilea Război Mondial, lumea a fost uluită de activitățile lipsite de etică și dezumanizante ale doctorilor naziști atunci când au fost date în vileag. Asociația Medicală Mondială a definit etica medicinii în Declarația sa de la Geneva din
1948:
„Voi păstra cel mai profund respect pentru viața umană începând cu momentul conceperii și nu-mi voi folosi cunoștințele medicale, chiar și sub amenințare, împotriva legilor umanității."
ARGUMENTUL 1 | Fetușii nu sunt persoane.
În apărarea avortului, s-a susținut faptul că deși fetușii sunt, din punct de vedere biologic, indivizi umani, nu sunt totuși persoane umane. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi numită o persoană umană sunt conștiința de sine, înțelegerea propriului viitor și trecut și capacitatea de a comunica. Aceste trăsături descriu caracteristicile distincte ale rasei umane, dar a le considera condiții pentru umanitate nu e reprezentativ. Aceste criterii nu sunt îndeplinite de către nou-născuți, de exemplu, sau de copilașii de câteva luni sau de adulți care au deficiențe serioase mentale sau demență. Este interesant că idea de persoană biologică care nu este de fapt o persoană umană a mai fost vehiculată de-a lungul istoriei de câteva ori. Filosoful grec Aristotel, care a trăit cu aproximativ 300 de ani înainte de Cristos, a avansat ideea că sufletul intră în făt doar într-o anumită etapă a dezvoltării sale: la fetușii feminini la 80 de zile, la fetușii masculini la 40 de zile.
ARGUMENTUL 2 | Avortul limitează avorturile ilegale care pun în pericol viața femeilor.
Dreptul la avort este apărat ca un mijloc de a elimina avorturile ilegale care pun în pericol sănătatea mamei. Desigur, avortul ilegal nu este deloc preferabil avortului legal. Însă, din perspectiva copilului, avortul legal nu este mai sigur decât avortul ilegal, fătul murind în ambele cazuri. Numărul de avorturi ilegale este deseori exagerat, la fel ca rata mortalității pentru mamele implicate. Schimbările produse în legile legate de avort din ultimii ani nu au avut, practic vorbind, impact asupra ratei mortalității în legătură cu sarcinile sau nașterile. De exemplu, în Irlanda, avortul era ilegal în toate situațiile până în anul 2012, însă mortalitatea maternă era la același nivel ca în celelalte tări europene cu
legislație mai liberală. Nu există statistici cu privire la avorturile ilegale, asa că este imposibil să obținem informații de încredere despre numărul lor autentic de dinainte de Legea Avortului. Din fericire, situația socială și financiară a unei mame care își îngrijește copilul singură este destul de diferită azi de felul în care era acum 50 de ani. Totuși, și în prezent, multe mame se plâng de faptul că au avut parte de reacții de condamnare și au fost catalogate drept iresponsabile că au ales să își crească copilul singure în loc să-l avorteze. Cele mai eficiente metode de a reduce avorturile ilegale, pe lângă asigurarea de mijloace contraceptive, sunt o societate ce favorizează o atmosferă pozitivă legată de copii și de familie, ce oferă sprijin mamelor singure, ca de altfel și opțiuni de a da copilul spre adopție.
ARGUMENTUL 3 | Avortul este un drept absolut al femeii asupra propriului corp.
Avortul este apărat în calitate de drept al femeii la propriul corp, însă în cadrul restricțiilor referitoare la numărul de săptămâni, așa cum
e definit în legislația actuală. Așa că susținătorii avortului vor refuza de cele mai multe ori dreptul femeii la avort într-o etapă avansată, chiar dacă fătul nu ar putea supraviețui în afara pântecului. O problemă cheie este momentul în care se consideră că începe viața persoanei. Nimeni nu ar propune legalizarea omuciderii pe motiv că ea oricum se întâmplă în mod ilegal.
ARGUMENTUL 4 | Sarcinile rezultate în urma abuzului sexual
Atunci când se discută de dreptul la avort, atenția se îndreaptă de obicei spre sarcinile ce rezultă în urma violurilor. Motivele etice (mai exact legate de infracțiuni) includ contactul sexual cu o rudă apropiată, viol, contact sexual forțat, abuz sexual si abuzul sexual asupra minorilor. Împreună, ajung la mai putin de zece cazuri într-un an efectuate pe aceste motive, iar aceasta reprezintă mai puțin de unul la o mie (0,1%) din totalitatea avorturilor. Marea majoritate, mai mult de 95% din avorturi sunt efectuate pe motive sociale, iar acestea includ probleme de vârstă si de număr al copiilor din familie. Violul este o infracțiune gravă si merită o pedeapsă adecvată. Dar ca motiv de avort este folosit extrem de rar. Un copil născut în urma unui viol este la fel de prețios ca orice alt copil. Un copil nu ar trebui să fie nevoit să poarte stigmatul unei infracțiuni. În aceste situații, merită a fi luată în considerare opțiunea de a da copilul spre adopție. Atunci când accentul este pus pe dreptul femeii, rolul jucat de tatăl copilului în decizia cu privire la avort a fost ignorat. Opinia tatălui poate fi luată în considerare numai dacă dorește mama. În unele țări, au existat cazuri în care tatăl unui copil nenăscut a încercat să prevină întreruperea unei sarcini, oferindu-se să formeze împreună cu copilul o familie mono parentală, dar femeile care au dorit avort au câștigat cazul în instanță. Din nefericire totuși, avortul este deseori urmarea faptului că bărbatul fuge de responsabilitățile de tată sau nu manifestă nicio formă de preocupare și o lasă pe mama însărcinată să se descurce pe cont propriu, presând-o să facă avort.
Un copil născut în urma unui viol este la fel de prețios ca orice alt copil. Un copil nu ar trebui să fie nevoit să poarte stigmatul unei infracțiuni.
În concluzie, argumentele avansate de susținătorii drepturilor avortului gratuit sunt deseori contradictorii și fluctuante și urmăresc un singur obiectiv: uciderea fătului care este o ființă umană cu drept la viață și valoarea intrinsecă. Avortul, în contextul unei sarcini nedorite, nu rezolvă criza femeii ci o accentuează, amplificând o serie întreabă de traume psihice, emoționale, spirituale și fizice. Rezultatul unui avort este un copil mort și o mamă traumatizată pentru toată viața.